LAND ART in Romania. Interviu cu Emil Dobriban

Domnule Emil Dobriban, din initiativa dumneavoastra, in septembrie 2006, la Faget-Izvor (Cluj) a avut loc primul workshop international land-art cu tema Natural-Artificial din Romania. In primul rind, ce inseamna land-art-ul? Care este locul pe care il ocupa in arta contemporana?

Land-art-ul ca termen defineste o "ramura" foarte viguroasa a artei contemporane. Acest gen al artei se practica de peste 30 de ani atit in Romania, cit mai ales in Occident. In limba romana nu are un sinonim pe deplin acceptat de specialisti, dar in ultima vreme se incetateneste termenul de "arta in peisaj". Ca gen de arta, avem de-a face cu o miscare innoitoare a mijloacelor de expresie in arta contemporana prin descoperirea fortei de expresie a unor materiale umile, cum ar fi biete crengi cazute, frunze uscate, scinduri vechi, sirme ruginite. E de la sine inteles ca se exclud materialele de lucru ale artelor asa-zis traditionale, nobile, ca pictura pe pinza, modelajul in lut, gravura de orice fel. Diferenta majora consta totusi in altceva, si anume in complexitatea limbajului si a mesajului plastic. Land-art-ul nu se multumeste cu zona imanenta a unei singure arte, ci transcende spre o noua zona de creatie. Se foloseste de ingemanarea mai multor arte pentru a se exprima. La fel de important este faptul ca land-art-ul poate fi imaginat numai si numai in peisaj. Deci, trebuie subliniat mesajul sau ecologic.

Cred ca acestea sint motivele pentru care aceasta arta este in ascensiune in zona de interes a artistilor contemporani. Ceea ce se poate vedea si vizitind cele mai mari bienale, precum cea de la Venetia, cea de la Lyon sau Documenta de la Kassel. Aici figureaza tot mai multi artisti care creeaza in natura opere de arta cu un pronuntat caracter ecologic si social.

Cit de cunoscut, de practicat este land-art-ul in Romania?

In Romania se practica doar izolat, individual, de catre artisti "nelinistiti", nemultumiti de plafonarea la care s-a ajuns in tehnica traditionala, persoane care incearca timid sa-si innoiasca limbajul plastic.
Pe vremea regimului totalitar, actiunile de avangarda aveau un caracter intim, de laborator, cu un cadru de manifestare particular, nedeschis marelui public. Unul dintre principalele motive pentru care acest gen de experiment cultural nu avea sanse sa fie acceptat de regimul totalitar era caracterul efemer al actiunilor. Land-art-ul este sortit integrarii in natura.
Fata de acest caracter trecator al creatiei dedicate momentului, ideologia oficiala cerea valori stabile, construite cu ajutorul limbajelor traditionale. Land-art-ul, care, printre alte calitati novatoare, presupune si implicarea publicului, stimula libertatea spirituala in termeni ce primejduiau rigiditatea ideologiei de masa. Conditiile in care s-au manifestat aceste experimente (cadre strimte de atelier, documentatie foto restrinsa, sporadica, dificila legatura intre grupuri si generatii, aparitii rare si trunchiate in presa de specialitate) sint conditiile de manifestare ale unei culturi de opozitie si ale unui avangardism implicit.
In acest sens, ma consider fericit ca m-am putut implica in activitatea nucleului de artisti de la Oradea, din ultimii ani ai deceniului noua. Chiar daca m-am format in mediile limbajelor traditionale, atmosfera experimentalista ce domnea acolo m-a contaminat total, m-a provocat sa caut expresia mea adecvata artei contemporane, sa-mi exprim punctul de vedere artistic in raport cu manifestarile grupului oradean. Artistii oradeni, intre care m-am numarat, aveau preocupari experimentale extrem de diverse, dar toate aceste preocupari aveau in comun, in modul cel mai firesc, latura novatoare. Nu aveau pretentia ca fac avangarda, parindu-li-se absolut natural sa caute sa puna in lumina solutii noi, in care de multe ori era inclus aportul actiunii personale a artistilor. Aceste land-art-uri reprezentau actiuni individuale sau de grup si de multe ori erau dezbatute la intilnirile noastre saptaminale. Apareau instalatii, opere ambientale in diverse tehnici, actiuni de tip performance, spontane sau deliberate sau ca raspuns la provocari ale unor colegi. Am fost martorul unei serii intreagi de land-art-uri, de situatii scenice de moment si desfasurari actionale temporale complexe. Gratie acestui mediu am conceput si realizat primul meu land-art, intitulat Lacul-Eminescu, in vara anului 1989.
Dupa 1989, land-art-ul s-a manifestat mai deschis si mai pregnant in spatii diverse, in curti sau pe strada. Taberele de creatie devin perimetre ideale pentru experimentul cultural-artistic. In ambianta de libertate si efervescenta a unei tabere esti cuprins de mirajul cercetarii si al innoirii si de multe ori artistii devin dornici sa contribuie la innoirea propriului limbaj plastic. Intr-o tabara internationala de arta contemporana (Crest, Franta) am fost cuprins de nevoia de a iesi din bidimensional, extinzindu-mi preocuparile spre spatializare si sonorizare. Tabloul de pe sevalet imi impunea rigoarea si limita staticului si aplatizarii, lucru care nu ma mai satisfacea.

Astazi, studentii au o libertate mult mai mare in a-si pune in valoare creativitatea, pentru ca pina si la disciplinele practice de baza (Cromatologie, Studiul desenului, Bazele compozitiei) se pune accentul, in anii III-IV, pe provocarea creativitatii. Cu toate acestea, studentii se implica mai rar in cercetari experimentale interdisciplinare, cercetari pe care le necesita land-art-ul, arta conceptuala, instalatia, happening-ul si performance-ul. Studentii sint, totusi, tot mai receptivi, cauta informatie, asista la actiunile unor artisti activi in aceasta zona, cooptati ca si cadre didactice - sau alt exemplu ar fi momentul acestui workshop profilat exclusiv pe land-art. Sper sa fi fost un punct de reper pentru anul universitar in curs: initiativa si-a propus sa stimuleze dinamica fenomenului pedagogic clujean, sa promoveze integrarea noilor medii in ansamblul domeniilor curente ale educatiei artistice, sa sprijine deschiderea internationala a activitatilor studentesti.

Cred ca este absolut necesara o "intinerire" a limbajului, pentru ca, practic, daca ne uitam in galeriile noastre, ce vedem? O mohorita si prafuita consecventa in a asterne in laviuri sau impastat in game monocrome, in pasaj cromatic sau contraste in dizarmonii, cu culori rupte cu scopul prea vadit de a placea unui privitor prea putin interesat sa descopere ceva ce s-ar putea sa nici nu existe sau, ceea ce e aproape sigur, nici nu i se adreseaza.
 
Am inteles ca land-art-ul este o forma de arta interactiva. Care este rolul publicului, al destinatarului?

Land-art-ul raspunde unei necesitati estetice si culturale a publicului larg. Clujenii amatori de arta au beneficiat direct prin implementarea creatiilor in zona de agrement din Padurea Faget, din jurul orasului Cluj, prin seminarii, prin expozitii documentare in scop cultural.
Subiectul propus actiunii artistice a fost Natural-Artificial, in strinsa legatura cu padurile si unele forme de relief specifice zonei Fagetului, dar in unele cazuri s-a ajuns la implicatiile sociale, ecologiste ale unor gradini mutilate, alterate, pingarite de om. S-au putut face si unele paralele cu gradinile mistice ale Edenului sau cu gradinile istorice ale Semiramidei.
Am insistat asupra atragerii publicului spectator deoarece manifestarea i-a fost dedicata lui. Intentia este ca prin acest program cultural sa se genereze o schimbare pozitiva in receptarea operei de arta contemporana si sa fie lansat un semnal ecologic. In relatia artist-land-art-public conteaza opiniile si reactiile publicului privitor ca beneficiar direct. Pe tot parcursul celor opt zile ale workshop-ului artistii au schimbat opinii atit intre ei, cit si cu publicul larg.

Va rog sa ne spuneti citeva cuvinte despre participantii la aceasta prima editie a workshop-ului organizat de dumneavoastra.

Am invitat in aceasta tabara artisti plastici consacrati din Romania, din Franta, din Marea Britanie. Am avut in vedere artisti care au practicat land-art-ul in creatii anterioare. E cazul francezilor Brigitte Kohl, Betsy Tyler Bell, Charlie Skubich, Jean-Pierre Treille, grupati sub "stindardul" Art in situ (Arta in peisaj). Aceasta asociatie are ca specific tocmai acest fel de creatie de cercetare, de innoire a limbajului: lucrul in, cu si prin natura. Temele pe care le propun artistilor invitati la workshop-urile pe care le organizeaza sint legate de mediul inconjurator: Riul Drome, riu salbatic sau Vintul Vaii Drome-ului. Ceilalti doi artisti straini invitati, englezii Ray Lee si Charlie Skubich, au la activ multe creatii in spatii publice. Dintre clujeni am invitat artisti remarcabili prin spiritul de cautatori permanenti, patrunsi de dorinta de innoire a mijloacelor de expresie, ca Ioan Sbirciu, Dorel Gaina, Titu Toncean, Andor Komives, Ioana Antoniu, Radu Serban, dar am invitat si tinere sperante cu reale inclinatii in folosirea de tehnici mixte si suporturi neconventionale: Tosa Ekaterina, Mihaela Gorcea, Eniko Lini.
Artistii straini au fost cuceriti de ospitalitatea romaneasca, pentru ca, desi nu ne-am putut baza pe autoritati, am pus mina de la mina si i-am tratat cum se cuvine pe oaspeti, cu sprijinul Universitatii de Arta si Design Cluj, al Centrului Cultural Francez Cluj, precum si al unor oameni de bine ca Ioachim Pasca, om de afaceri. In mod inexplicabil, Primaria si Consiliul local Cluj-Napoca au refuzat politicos sprijinirea acestei actiuni internationale de cultura, de mare importanta pentru oras, cu toate ca am prezentat mai multe cereri si documentatii. Artistii s-au implicat in lucru peste masura si au muncit absolut dezinteresat, deoarece nu au putut fi remunerati pentru operele executate. Au fost folosite materiale naturale, trunchiuri de copac, crengi, scinduri, pinza, pietre, pamint, nisip, conuri de brad, sfoara - in contrast cu sirme, badoguri, tevi si cutii de metal, folii de plastic, diverse hirtii: de desen, de ambalaj, de ziar, fotografica, manuala. In functie de stilul artistului, au aparut lucrari monumentale de 3-4 metri inaltime (Jean-Pierre Treille, Emil Dobriban, Titu Toncean, Lini Eniko, Charlie Skubich) sau serii de 7-8 lucrari independente (Ray Lee, Andor Komives, Dorel Gaina, Ioana Antoniu, Mihaela Gorcea, Ekaterina Tosa) sau ansambluri de lucrari intinse pe 30-40 de metri (Brigitte Kohl, Diana Bell, Betsy Tyler Bell), lucrari audio (Ray Lee) s.a.

Va multumesc!

linkuri utile:

Popa - art in nature artist 

Cocorăştii Mislii - Tabrăra internaţională de land-art, fotografie şi film “Noduri şi semne”