18 oct. 2009

LAND ART

E de la sine înţeles că se exclud materialele de lucru ale artelor aşa-zis tradiţionale, nobile, ca pictura pe pânză, modelajul în lut, gravura de orice fel. Diferenţa majoră constă totuşi în altceva, şi anume în complexitatea limbajului şi a mesajului plastic. Land-art-ul nu se mulţumeşte cu zona imanentă a unei singure arte, ci transcende spre o nouă zonă de creaţie. Se foloseşte de îngemănarea mai multor arte pentru a se exprima.
Cred că acestea sînt motivele pentru care această artă este în ascensiune în zona de interes a artiştilor contemporani. Ceea ce se poate vedea şi vizitând cele mai mari bienale, precum cea de la Veneţia, cea de la Lyon sau Documenta de la Kassel. Aici figurează tot mai mulţi artişti care creează în natură opere de artă cu un pronunţat caracter ecologic şi social.
 
Proiectul din 1941 pentru “Contoured Playground” din New York al lui Isamu Noguchi este uneori interpretat ca o importantă piesă a Land Art-ului timpurie cu toate că însuşi artistul nu a caracterizat-o niciodată ca operă Land Art ci doar ca simplă sculptură. Influenţa lui asupra Land Art-ului contemporan, arhitecturii peisajului şi sculpturii ecologice este evidentă în multe dintre lucrările de astăzi 
 
Alan Sonfist este pionierul unei variante alternative de lucru cu natura şi cultura pe care a început-o în 1965 prin aducerea naturii istorice şi a artei sustenabile în interiorul New Yorkului. Apariţia neaşteptată a Land Art în 1968 poate fi văzută ca un răspuns a unei generaţii de artişti, majoritatea de la sfârşitul anilor 1920, la activismul politic crescut din acel an cât şi de apariţia mişcării ecologice şi liberale feminine.
 




Conceptul lui Joseph Beuys de ‘sculptură socială’ a influenţat Land art-ul, iar proiectul lui din 1972 intitulat ‘Eichen’(stejar) când a plantat 7000 de stejari are multe similitudini procesului conceptual al land art-ului.
Artiştii peisajului în America s-au bazat cu precădere pe patroni bogaţi sau fundaţii private pentru a le sponsoriza adesea costisitoarele proiecte. O dată cu subita criză economică din Statele Unite, la mijlocul anilor 1970, fondurile provenite din aceste surse au ‘secat’. Moartea lui Robert Smithson în 1973 într-un accident aviatic (în timp ce îşi fotografia aerian una din lucrări) a lăsat întreaga mişcare fără exponenţii săi cei mai de seamă şi a început să pălească.
James Turell continuă să lucreze la proiectul ‘Roden Crater’. Land Art a devenit componentă a tendinţei generale de artă publică şi în multe situaţii termenul de Land Art este folosit pentru a eticheta orice fel de artă în natură cu toate că, conceptual aceasta nu are nici o legătură cu lucrările de avangardă a pionierilor acestei mişcări.
Recent, sculptorul Australian Andrew Rogers îşi ‘sculptează’ o nişă în istoria artelor cu o serie de sculpturi gigant din rocă, care va forma, eventual ‘un lanţ’ în jurul planetei. Din cele 12 lucrări de artă ecologice planificate, şapte dintre ele au fost realizate până acum, inclusiv una în oraşul Akureyri din nordul Islandei.
În România se practică doar izolat, individual, de către artişti "neliniştiţi", nemulţumiţi de plafonarea la care s-a ajuns în tehnica tradiţională, persoane care încearcă timid să-şi     înnoiască_limbajul_plastic.

Muzee în aer liber şi situri sculpturale:

       
     - FOAM - Finnish Open Air Museum - Finland
     - International Museum of the open-air Sculpture, "Europos Parkas", Vilnius, Lithuania,
     - Penttilä Open Air Museum POAM - Finland
     - Le vent de forets - France
     - OPAM Open Air Museum, Sculpture Park Drechtbanks - Holland ,
     - Kemyel Crease Sculpture project,
     - Storm King Art Center - Mountainville, NY ..si altele

Un comentariu: