18 oct. 2009

HIGH LINE. New York.

High Line este un nou parc construit pe un viaduct de cale ferata de marfa, nemaiutilizata, construita in anii '30 in partea de vest a Manhattan-ului. Organizatia Friends of the High Line(FHL), sprijinita de municipalitatea care a transferat dreptul de proprietate asupra celei mai mari parti din linie, sunt cei responsabili pentru efortul de a transforma o cale ferata aeriana intr-un parc. Pentru proiectarea acestuia a fost initiat in 2004 un concurs cu invitati, din 52 de raspunsuri trimise fiind selectate sapte echipe: 
• Field Operations (James Corner) impreuna cu Diller Scofidio + Renfro  
• Zaha Hadid Architects impreuna cu Thomas Balsley Associates • Steven Holl Architects  
• Latz + Partner impreuna cu The Saratoga Associates  
• Rogers Marvel Architects impreuna cu Gustafson Guthrie Nichol  
• OpenMeshWork.ORG: OpenOffice (Lyn Rice), Mesh Architectures (Eric Liftin) si Work Architecture Company (Amale Andraos, Dan Wood)  
• TerraGRAM: Michael Van Valkenburgh Associates, D.I.R.T. Studio (Julie Bargmann) si Beyer Blinder Belle (Neil Kittredge)  

Primul tronson, apartinand celor de la Field Operations impreuna cu Diller Scofidio + Renfro – si sustinuti de o echipa complexa printre care amintesc pe Olafur Eliasson (arta), Piet Oudolf (horticultura), Büro Happold (structura) si L'Observatoire (lumini) –, a fost inaugurat de curand.


Intrarea "principala" in parc este situata la coltul dintre strazile Washington si Gansevoort, locul unde viaductul se termina dupa demolarea in urma cu de 30 de ani a portiunii de sud. O scara intr-o singura rampa conduce vizitatori cu noua metri mai sus de strada pana la o zona cu arbori si alte plantatii. Din acel loc se poate ajunge la un fel de observator cu gradene ce ofera o perspectiva unica catre Meatpacking District, o zona ultra-populara plina de restaurante, galerii si magazine amplasate in locul vechilor abatoare de carne si depozite.
Parcul este realizat cu o gama destul de limitata de elemente formata din placi de beton, plante, infrastructura feroviara veche, banci, lumini, maini curente si cateva altele. In general, parcul poate fi vazuta ca o serie de microclimate – „buzunare” avand caractere diferite, puncte de interes, densitati felurite, etc. Este interesant la acest parc modul in care microclimatele sunt influentate puternic de cladirile adiacente, unele vechi, multe noi, proximitatea peisajului inaltat si liniaritatea parcului contribuind la legarea intr-o compozitie a acestui amestec dinamic de cladiri. Iata ce spun chiar autorii despre proiect:

„Inspirat de frumusetea salbatica si melancolica a High Line, unde natura a acaparat o bucata de infrastructura urbana o data vitala, echipa a retusat [1] aceasta linie industriala de transport post-industriala intr-o piesa de agrement, de viata si de crestere economica. Prin schimbarea regulilor dintre plante si pietoni, strategia noastra de agro-tectura combina organicul cu materialele de constructii intr-un amestec ce schimba proportiile pentru a acomoda natura salbatica, cea cultivata, zonele intime si cele sociale. In contrast cu viteza parcului de-a lungul raului Hudson, pe acest traseu liniar, in paralel cu malul, experienta este marcata de incetineala [2], distractie si acea alta lume care pastreaza caracterul dinainte al locului. Furnizand flexibilitate si capacitate de reactie la nevoile in schimbare, sanse si dorintele contextului dinamic, propunerea noastra este proiectata sa ramane vesnic neterminata, sa sustinerea dezvoltarea emergenta si modificarea in timp.”




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu